Motivul pentru care jucătorii de tenis poartă haine albe
Alb imaculat, clar și distinctiv — hainele albe de tenis sunt o tradiție care datează de secole. Acest aspect distinctiv nu numai că a făcut sportul cu racheta să iasă în evidență, dar a devenit și o constantă în modă, atât pe terenurile de tenis, cât și în afara lor. În timp ce majoritatea turneelor majore au renunțat la uniformitatea fără culoare, Wimbledon, primul dintre ele, a rămas strict în politica sa.
Tradiția albului în tenis
Wimbledon este un simbol al eleganței și tradiției în tenis. Regulile sale stricte privind îmbrăcămintea albă nu doar că disting acest turneu de altele, dar îi conferă și un aer de exclusivitate. În 2013, faimosul tenismen Roger Federer a fost împiedicat să poarte pantofii cu talpă portocalie, subliniind strictețea acestor reguli. Inițial, regulile permiteau ținute „predominant albe”, ceea ce le oferea jucătorilor o anumită libertate în a-și exprima stilul personal. De exemplu, Serena Williams a adus un omagiu Wimbledonului purtând o ținută inspirată de căpșuni cu frișcă în 2010. Cu toate acestea, regulile s-au înăsprit, cerând ținute „aproape în totalitate albe”, interzicând chiar și variațiile subtile de culoare.
În 2023, regulile s-au relaxat ușor, permițând femeilor să poarte șorturi de culoare închisă, după ce s-au adus critici privind faptul că regulile nu țineau cont de problemele menstruale. Această schimbare reflectă o preocupare crescândă pentru confortul și bunăstarea jucătoarelor, dar nu schimbă esența regulilor stricte privind albul la Wimbledon.
Originea standardului alb
De ce a devenit albul standardul în tenis? Motivele citate frecvent sunt practice, precum reflectarea căldurii și mascare transpirației. Însă, Kevin Jones, curator senior la ASU Fashion Institute of Design & Merchandising (ASU FIDM) Museum din Los Angeles, susține că rădăcinile acestei tradiții se găsesc în istoria cluburilor care impuneau statutul social, începând din perioada victoriană a Angliei, când tenisul pe gazon a devenit popular ca sport de agrement.
„Este complet elitist pentru că hainele albe sunt greu de întreținut,” a explicat acesta pentru CNN. „Materialele acestor rochii, care erau din bumbac și in, se șifonau ușor, așa că menținerea lor proaspăt apretate era și ea un aspect important.” În epoca victoriană, albul era văzut ca un simbol al bogăției și al statutului social, deoarece hainele albe necesitau o întreținere riguroasă și constantă, inaccesibilă claselor inferioare.
Suzanne Lenglen a devenit o jucătoare de top și o iubită a modei datorită tivurilor mai scurte și eșarfelor de cap, ambele permițându-i mai multă mobilitate pe teren. Foto: (George RinhartCorbisGetty Images/CNN)
Evoluția modei în tenis
Stilul în tenis s-a schimbat drastic într-un secol și jumătate de când a devenit o senzație recreațională pentru clasa superioară. Ținutele de tenis timpurii semănau mai mult cu îmbrăcămintea de agrement din secolul al XIX-lea: femeile purtau haine cu dungi și modele, cu fuste lungi, corsete și pălării cu boruri largi; bărbații purtau pantaloni din lână, cămăși cu nasturi sau pulovere.
Moda a evoluat semnificativ, iar jucătorii și spectatorii au adoptat stiluri tot mai diverse. Acest schimb reciproc între modă și tenis a fost evident în ultimele luni, când actrița Zendaya a purtat o serie de ținute de înaltă modă inspirate de tenis pentru diverse evenimente, inclusiv un meci „de tenis aerian” cu Roger Federer pentru o campanie a brandului de articole sportive On. Această relație strânsă cu moda a dus la succesul unor branduri clasice de tenis precum Lacoste și Fred Perry, dar și la inovații vestimentare radicale pe teren, cum ar fi culottes (fusta-pantalon) purtată de Lilí de Álvarez la Wimbledon în 1931, spre șocul spectatorilor.
Naomi Osaka a purtat o rochie de tenis vaporoasă la Wimbledon 2024, respectând regula ținutelor complet albe și cu logo-uri minime, excepție făcând șorturile de culoare închisă, în timp ce pantofii Nike cu talpă portocalie ai lui Roger Federer au fost interziși în 2013, determinând înăsprirea regulilor pentru accente de culoare în anul următor. (Foto: Getty Images)
Provocarea regulilor și inovațiile vestimentare
Codurile vestimentare în tenis au fost adesea contestate după scandaluri inițiale. Unul dintre cele mai memorabile cazuri a fost cel al jucătoarei franceze Suzanne Lenglen, care a renunțat la rochiile stratificate și lungi în favoarea unei fuste mai scurte și a mânecilor scurte la Wimbledon în 1919. Lenglen a devenit prima icoană a modei în tenis, cu eșarfa sa caracteristică și tivurile mai scurte.
La Open-ul SUA, Franței și Australiei, jucătorii au contestat definițiile a ceea ce pot fi hainele de tenis datorită regulilor mai permisive. Niciun alt jucător nu a făcut asta mai mult decât surorile Williams, cu Serena purtând fuste mini din denim, tutu-uri și siluete asemănătoare unei cape, iar Venus purtând un ansamblu din dantelă neagră și roșie, comparat adesea cu lenjeria intimă.
În 2018, echipamentul Nike al Serenei Williams a devenit subiect de discuție la French Open, când a ales un catsuit de compresie negru, care nu includea fusta obligatorie de tenis. Deși ea a invocat beneficiile circulatorii ale catsuit-ului după o experiență aproape fatală de cheaguri de sânge, French Open a spus că va interzice stilul în viitor. Totuși, Asociația de Tenis pentru Femei l-a permis oficial, iar Williams a continuat să poarte versiuni ale catsuit-ului la Open-urile Australiei din 2019 și 2021, normalizând astfel tăietura agilă și simplificată pentru terenul de tenis.
Jucătoarei de tenis Anne White i s-a interzis să poarte un catsuit alb la Wimbledon cu patru decenii înainte ca Serena Williams să provoace agitație cu o ținută similară la French Open, iar omagiul Serenei din 2010 pentru căpșunile cu frișcă de la Wimbledon nu ar fi permis astăzi, deoarece materialele de culoare crem sunt interzise, la fel ca și șorturile viu colorate sau pantofii cu accente de culoare. (Foto: Getty Images)
Impactul culorii și marketingului în tenis
Majoritatea turneelor de Grand Slam au renunțat la regulile all-white cu zeci de ani în urmă, probabil pentru a atrage mai mulți spectatori la televizor și pentru a atrage mai mulți sponsori. „Culoarea este esențială pentru a atrage privirea și mai ales pentru companiile sportive care doresc să-și promoveze logo-urile și culorile,” a explicat Jones.
La Wimbledon, regulile restrictive au fost „frustrante” pentru brandurile care încercau să-și vândă colecțiile turneului, a spus Rothenberg. Când Fila a introdus tricourile replică Bjorn Borg în 2001, oficialii de la Wimbledon au spus că nu mai respectă regulile. Decizia a pus brandul sportiv în dificultate, determinându-l să producă rapid noi tricouri pentru jucătorii care le purtau.
În ciuda criticilor aduse codurilor vestimentare, Wimbledon rămâne ferm în menținerea tradițiilor sale. „Cred că Wimbledon își vede anacronismele ca o parte importantă a brandului și valorii sale. A reușit să fie distinct și diferit — și cred că a fost în mare parte de succes. Nu arată ca niciun alt turneu,” a explicat Rothenberg.
Există critici împotriva turneelor majore atunci când regulile vestimentare par să afecteze disproporționat jucătoarele, deși Rothenberg recunoaște că stilurile femeilor au fost mai creative. Îmbrăcămintea de tenis pentru bărbați s-a abătut mai puțin de la pantaloni scurți și tricouri polo sau tricouri sport cu mânecă scurtă.
„Pantalonii scurți ai bărbaților au devenit semnificativ mai scurți în ultimele 12 luni, mai ales jucătorii care și-au ridicat mult pantaloni scurți,” a spus el râzând. „Poate într-o zi vor exista reguli împotriva asta dacă vor începe să arate prea mult.”
Indiferent de schimbările modei, albul rămâne o culoare simbolică pentru tenis, evocând eleganța, curățenia și tradiția, chiar și în mijlocul unei lumi sportive în continuă schimbare. Această tradiție nu doar că păstrează legătura cu trecutul, dar continuă să influențeze moda și cultura, făcând din tenis nu doar un sport, ci și un fenomen cultural.